- Ati lucrat impreuna pe tot parcursul perioadei?
- Da.
- Nu s-a vazut sinergia echipei
Iata ce a spus juriul la interviu dupa ce noi practic ne mutaseram impreuna o saptamana intreaga, dupa ce dadusem gata 3 narghilele si dupa ce ne facusem planuri cum ca la noi o sa se vada cel mai bine sinergia echipei, cu toate ca nu ne era foarte clar la ce refera acest lucru. Clipele in care noi credeam ca se construieste acea sinergie - de exemplu atunci cand radeam de Laura in timp ce isi punea manusa de sudor si lantul de gat pentru pozele membrilor echipei – au parut nesemnificative in fata membrilor juriului. “Pozele criminale”, cum le-am denumit noi, nu au fost acceptate, dar noi ne-am distrat de minune la exclamatiile fotografului: “il vezi? i-o dai!bang!!!si-a luat-o!” asta ca sa parem cat mai rai si mai intaratati in poze. In final, am ajuns sa trimitem niste poze seci, dar cu un zambet dragut pe fetele noastre si ne-am horatat sa le punem pe blog.
E adevarat ca juriul a avut dreptate pe de-o parte. Nu am lucrat tot timpul, ci am ras de ne tavaleam pe jos in majoritatea timpului. Cu nimeni altcineva nu am simtit ca glumele noastre se imbina mai bine, ca de altfel nici abilitatile fiecaruia nu puteau fi mai bine selectionate pentru ca noi dam bine ca intreg.
Au fost parti la care habar nu aveam ce sa scriem. Ca de exemplu la descrierea membrilor echipei. Dupa ce ne-am gandit noi mult care ar trebui sa fie acestea, am hotarat sa dam o nota mai personala si asa, ne-a fost foarte usor sa ne numim: “Fetita soricel” – documentare si cercetare, “Wonder words David “- director tactici creative “Fata cu sloganu”- metode de promovare, Misiune strategica – Alexandra, si the “Destroyer S” aka Serban – ochiul critic sau aproximativ intotdeauna contra. Ceea ce este important este ca am reusit sa avem o echipa in adevaratul sens al cuvantului, lucrand foarte bine impreuna, chiar daca la interviul de preselectie, acest lucru nu a iesit foarte mult in evidenta. Replica juriului (a se citi “Nu s-a vazut sinergia echipei”) ne-a scuturat un pic si ne-a facut sa realizam ca nu este suficient sa lucrezi extraordinar de bine cu niste oameni, atat timp cat acest lucru nu este perceput astfel si de cei aflati in exteriorul echipei.
Am fost destul de debusolati la interviu, asa ca prezentarea noastra nu a fost una extraodinara, a iesit mai prost decat ne asteptam, dar cred ca e important ceea ce am invatat de pe urma greselilor. Am luat feedback-ul necesar si ne-am gandit la ce era de facut sau cum trebuia facut. Asta a fost un plus, cel putin pentru mine membru al echipei; sunt mult mai constienta de felul cum trebuie sa arate urmatoarea noastra prezentare publica. O alta treaba ciudata a fost faptul ca noi ne rodeam unghiile inainte pentru ca ne imaginam ca o sa ne intrebe o droaie de chestiile si ne faceam tot felul de problem. Degeaba. Juriul nu ne-a pus decat 2 intrebari: cea de la inceputul povestirii si inca una legata de buget. Da, l-am scos din proiect. De ce? Pentru ca am stat 3 zile toti 5 pe hacuirea proiectului pentru ca nu vazusem limita de 4000 de caractere (CU SPATII)….asa ca, da, a fost palpitant!
Dar, in ziua aceea toate au trecut, odata cu intrarea la interviu a “tipului in camasa mov” - colegul de la echipa de dinaintea noastra – reperul nostru in timp si spatiu!
Si iata-ne intrand in misiune, pe noi, New Universe Kommunications Enforcers, aparatorii de serviciu ai universului!
No Comments Yet
No comments yet.
Comments RSS TrackBack Identifier URI
Leave a comment
